Au trecut două decenii de atunci Treisprezece a stârnit conversații, a ridicat sprâncenele și i-a făcut pe câțiva părinți destul de incomozi. Dar asta este frumusețea acestui film. Nu doar distrează; educă, rezonează și deranjează. Acolo unde tulburările adolescenților sunt adesea acoperite cu zahăr, Treisprezece este o mărturie îndrăzneață și autentică a luptelor de creștere. Personajul principal, Tracy, este o fată de 13 ani care, în căutarea ei de acceptare, se prăbușește în carbura iepurelui autodistrugerii.
Metamorfoza lui Tracy de la un elev de clasa A la un rebel fără cauză nu este doar o transformare; este o revelație deloc șocantă a psihicului adolescent. Și, ca Treisprezece , există câteva alte filme care sunt ca oglinzile ridicate de societate, reflectând luptele adesea nevăzute ale tinerilor adolescenți – lista de mai jos evidențiază zece dintre aceste filme.
Lumina lunii (2016)
(A24)
Lumina lunii , un film la fel de luminos precum titlul său, ne poartă într-o călătorie prin viața lui Chiron, un tânăr de culoare care își navighează identitatea și sexualitatea în lumea grea din Miami. Împărțită în trei acte, fiecare parte a filmului dezvăluie un strat al vieții lui Chiron, de la un copil timid, agresat, până la un adult împietrit. În primul act, Little, îl întâlnim pe Chiron ca un copil liniștit, introvertit, poreclit Little, care se luptă cu provocările vieții de acasă tulburi și bullying.
Cel de-al doilea act se transformă în anii adolescenței, aprofundând în luptele lui Chiron cu sexualitatea și identitatea sa în mijlocul încercărilor din liceu. În ultimul act, Black, Chiron este un adult, exteriorul său întărit de ani de suprimare emoțională și așteptări ale societății. Lumina lunii transcende granițele povestirii tradiționale, oferind o explorare empatică și profund umană a complexităților creșterii într-o lume în care vulnerabilitatea și puterea coexistă.
când apare sezonul 4 de magnolii dulci
Sinuciderea Fecioarei (1999)
(Paramount Pictures)
Regizat de Sofia Coppola, Sinuciderea Fecioarei dezvăluie povestea enigmatică a surorilor Lisabona, cinci ființe eterice prinse în îmbrățișarea sufocantă a suburbiilor și a controlului parental. Este ca și cum ai privi printr-o fereastră încețoșată într-o lume bântuitor de frumoasă, dar profund tristă. Filmul, plasat în anii 1970, este un portret visător, aproape suprarealist al tinereții și al pierderii.
Surorile Lisabona sunt ca niște flori rare, exotice, într-o grădină a lumeștilor, ofilindu-se pe margini sub privirea atentă a mamei lor dominatoare. Băieții din cartier, care servesc drept naratorii noștri oarecum nesiguri, adaugă un strat de mistică în timp ce încearcă să pună cap la cap puzzle-ul acestor surori enigmatice de la distanță. Fascinația lor o oglindește pe a noastră; este în parte voyeurist, în parte empatic.
Copilărie (2014)
(Distribuția piramidei)
O bijuterie în coroana cinematografiei franceze, Copilărie, regizat de Céline Sciamma, surprinde esența creșterii ca fată în banlieuele pariziene. O urmăm pe Marieme, o fată a cărei călătorie de la timidă floare de perete la lebădă inteligentă de stradă este la fel de fascinantă ca însuși Orașul Luminilor. Transformarea lui Marieme nu este doar o schimbare de garderobă sau coafură; este o explorare profundă a identității, a prieteniei și a căutării libertății într-o lume care adesea pare să aibă propriile planuri.
Filmul nu se ferește de aspectele mai grele ale vieții adolescentine, de la luptele în curtea școlii până la câmpurile de luptă ale iubirii tinere. Pictează o imagine pe cât de reală, pe atât de rezonantă, un portret al tinereții care nu are nevoie de Turnul Eiffel din fundal pentru a fi prin excelență parizian. Copilărie pune în centrul atenției poveștile lăsate adesea în umbră, luminând viețile celor care navighează în interacțiunea complexă dintre gen, rasă și clasă.
Mustang (2015)
(La viață)
Mustang este o narațiune emoționantă plasată într-un sat turcesc îndepărtat. Filmul urmărește viața a cinci surori ale căror spirite sunt la fel de sălbatice și neîmblânzite pe cât sugerează titlul. Regizat de Deniz Gamze Ergüven, Mustang este o odisee a rezistenței și a sfidării, povestită cu o căldură care hipnotizează privitorul. Aceste surori, prinse în încurcăturile tradiției și în strânsoarea gardienilor conservatori, pornesc într-o călătorie care este atât despre eliberare, cât și despre creștere.
Lumea lor, constrânsă de normele societale, este un câmp de luptă în care fiecare chicot, fiecare șoaptă, fiecare vis este un act de rebeliune. Mustang nu descrie doar această luptă; o sărbătorește, pictând un portret al sfidării tinereții pe cât de frumos, pe atât de dulce-amărui. Legătura de neîntrerupt a surorilor ne amintește că, uneori, cele mai înverșunate bătălii sunt duse cu râs, dragoste și un refuz încăpățânat de a se conforma.
The Hate U Give (2018)
(Vulpe)
Regizat cu o mână pricepută de George Tillman Jr., The Hate U Give este o adaptare din romanul lui Angie Thomas, aducând la viață povestea lui Starr Carter, o adolescentă care se află pe două lumi: cartierul sărac, predominant negru, în care locuiește și școala pregătitoare bogată, în mare parte albi, la care urmează.
Filmul este un puternic starter de conversație, un catalizator al discursului. Starr, portretizată convingător cu vulnerabilitate și forță, devine ochii prin care asistăm la o tragedie care o zguduie pe ea și comunitatea ei până la miez. Călătoria ei de la o fată care observă în tăcere la o voce care cere să fie auzită este la fel de inspirată și sfâșietoare.
Buburuză (2017)
(A24)
Situat la începutul anilor 2000, Buburuză o urmează pe Christine Lady Bird McPherson, interpretată de Saoirse Ronan, un absolvent de liceu cu mai multă ambiție decât poate conține limitele ei din Sacramento. Regizat de remarcabil de talentată Greta Gerwig, filmul este ca o scrisoare de dragoste către stângacia de a crește, ciocnirile cu părinții care nu înțeleg și frumusețea dureroasă a primelor iubiri și prietenii.
Regia lui Gerwig echilibrează între umor și durere de inimă, surprinzând esența de a fi în pragul maturității, unde fiecare emoție se simte ca un eveniment seismic. Dialogul trosnește cu energia conversațiilor din viața reală, acoperit cu umor și intuiții care te fac să dai din cap în semn de recunoaștere.
Paria (2011)
(Funcții de focalizare)
Un film la fel de îndrăzneț și frumos ca un răsărit de soare din Brooklyn, Paria explorează identitatea, sexualitatea și complexitățile tinereții. Regizat de Dee Rees cu o sensibilitate pe cât de emoționantă, pe atât de adevărată, filmul spune povestea lui Alike, o tânără afro-americană care se luptă cu identitatea ei sexuală pe fundalul unei lumi care nu este tocmai pregătită să-și îmbrățișeze adevărul. Este ca și cum ai vedea un fluture luptându-se din coconul său, o metamorfoză atât dureroasă, cât și rafinată.
Călătoria lui Alike, înfățișată cu o performanță subestimată, dar puternică, nu este doar despre apariția; este vorba despre a-ți intra într-o societate care adesea se simte ca o cămașă de forță a așteptărilor. Ceea ce face ca Paria remarcabilă este capacitatea sa de a spune o poveste atât specifică, cât și universală. Este ca o poezie bine lucrată, fiecare vers rezonând cu un ritm care vorbește inimii.
Fata Maronie Începe (2017)
(Suflet urban)
Fata maro începe , regizat de Sharon Lewis, este o adaptare după romanul lui Nalo Hopkinson Fata maro în ring , și ne transportă într-un Toronto distopic în 2049. Aici, o întâlnim pe Ti-Jeanne, o protagonistă înflăcărată, cu spiritul unui războinic și inima unui vindecător. Fata maro începe este bogat în elemente de folclor afro-caraibean cu o viziune futuristă, creând o narațiune încântătoare și care provoacă gândirea.
Filmul îmbină în mod expert fantasticul cu realul, creând o lume în care spiritele se amestecă cu oamenii, iar viitorul este la fel de îngropat în trecut, precum este în prezent. Călătoria lui Ti-Jeanne este o luptă pentru supraviețuire, auto-descoperire și împuternicire. Fata Maronie Începe se remarcă prin perspectiva sa revigorantă. Rareori vedem o lume post-apocaliptică pictată cu o paletă atât de bogată de influențe culturale sau o eroină a cărei forță provine din moștenirea și comunitatea ei.
American Miere (2016)
(A24)
Cu narativul său extins și distribuția eclectică de personaje, American Miere este ca un bilet de dragoste scris la marginile unei civilizații în flux. Sasha Lane aduce energie magnetică nefiltrată în rolul lui Star, în timp ce ea se alătură unui grup de adolescenți neadaptați care vând abonamente la reviste și pornesc într-o căutare care este atât despre a câștiga bani, cât și despre a te regăsi în vastul peisaj american.
Într-o lume cinematografică adesea obsedată de narațiuni îngrijite și finaluri ordonate, American Miere este o rafală răcoritoare de vânt, care ne amintește că, uneori, cele mai profunde povești sunt cele care se desfășoară în drumurile secundare și străzile vieții, în spațiile dintre destinații, în inima călătoriei în sine.
Marginea celor șaptesprezece (2016)
(STX Entertainment)
Marginea celor șaptesprezece , regizat de Kelly Fremon Craig, este o expediție ascuțită, care trage inima în adolescență. Acest film, cu Hailee Steinfeld în rolul Nadinei irezistibil de drăgălaș și veșnic mortificată, surprinde drama cu miză mare a liceului, unde fiecare greșeală socială se simte ca o apocalipsă.
Viața lui Nadine este un roller coaster de emoții puse împotriva monotoniei suburbiilor. Există suișuri și coborâșuri în viața ei de familie, prieteniile și relațiile ei sexuale. Este ca și cum ai viziona un documentar despre animale sălbatice despre speciile adolescente, atât hilar de relatat, cât și emoționant de perspicace.
(imagine prezentată: Pyramide Distribution)
